arhivă

Arhivele lunare: Martie 2010

De ceva timp mă macină câteva întrebări: Care este principala raţiune a existenţei Asociaţiilor de studenţi basarabeni din România? Oare lipsa de „măsură”, cantitativ vorbind, este o cale posibilă spre sublim? Oare mai multe „Ligi” înseamnă reprezentativitate mai bună? Putere şi influenţă mai semnificativă? Nu credeţi că din acest motiv adesea reuşim să ajungem la graniţa dintre grandoare şi ridicol? Consideraţi că aceasta e calea cea mai corectă şi benefică nouă?

Doresc să vă reamintesc că trăim cu ideea, preluată de pe băncile şcolii, şi anume a principiului moştenit de la grecii antici, că tot ce realizăm în viaţă trebuie făcut cu „măsură”. De ce? Pentru că este vital. Şi aici voi aduce un exemplu chiar dacă are mai bine de un centenariu vechime, totuşi e mereu actual. Nicolae Iorga când l-a întrebat în Parlament pe I. C. Brătianu “Ce pot eu să învăţ de la un inginer?”, acesta din urmă i-a răspuns cu o fină ironie: “Măsura, d-le profesor, măsura”. Şi sincer să fiu, eu personal nu am întâlnit pe nimeni care să critice negativ lucrurile făcute cu “măsură”.

De-a lungul vieţii mele studenţeşti şi de voluntar, în special, nenumărate ori m-am ciocnit cu conflicte între Asociaţiile de basarabeni. Ȋn majoritatea cazurilor erau disensiuni fie pe criterii politice, fie pe criterii de orgoliu personal. Şi sincer vorbind aveam senzaţia că entităţile, care  s-au autoproclamat ca „lideri” peste noapte (prea mulţi din păcate pentru că azi avem mai mulţi „lideri” decât acţiuni ce implicit generează rezultate), aduceau critici reciproc fără a avea o bază solidă în argumentele lor. Cel puţin nu aveau credibilitate. Şi aceasta mă duce cu gândul la discul lui Newton (care are toate culorile spectrale, asemeni curcubeului, când se află în repaos), dar când e învârtit, devine alb. Probabil aşa-zişii „lideri” şi asociaţiile lor preferă să activeze în graniţele iluziilor lor. Iluzii nu tocmai benefice studenţilor basarabeni din România.

Propun o altă cale!

Şi anume, avem nevoie de inspiraţie şi motivaţie. Dacă nu le avem, va trebui să le inventăm. Aşa cum Luther îşi motiva orice idee cu o declaraţie rămasă celebră şi azi: “Nu pot altfel”; sau aşa cum Van Gogh ia cerut permisiunea unei femei de a o vedea atât timp cât va putea să ţină degetele deasupra unei lumânări aprinse.

Cred că misiunea noastră, a celor care mai avem un rest de idealuri, e să nu fugim de adevăr când acesta e neplăcut sau nu ne convine, ci să-l judecăm critic şi cu voce tare. Şi oare cum vedem noi “adevărul”? Cum este corect să spui? Discul lui Newton este colorat sau alb? Dacă spui că este colorat, nu minţi, deoarece el este, într-adevăr, colorat când este în repaos. Dar nu minţi nici când spui că el e alb, pentru că, de câte ori e învârtit, devine alb. Aşadar, în concluzie, nu există “Adevărul”, pur şi unicul. Există doar “adevăruri”. Depinde doar de noi cum ştim să le primim şi să le tălmăcim.

Consider că un destin omenesc este mai mult decât o conexiune care leagă o copilărie de un mormânt. Trebuie să fim îndemnaţi să punem pe balanţă tot ce e mai bun din noi. Căci nimic important nu s-a născut din reticenţe!

Şi aici vreau să subliniez, în esenţă, că toate perspectivele asupra acţiunile Asociaţiilor studenţeşti ar trebui regândite. Pentru a ne da cu adevărat “măsura” în viaţă, ar trebui să punem la bătaie întreaga noastră putere de a dori, de a crede, de a visa.

Schimbarea trebuie să vină în primul rând de la Asociaţiile studenţeşti, de la generaţia actuală, de la fiecare tânăr în parte. Avem nevoie să ne schimbăm noi înşine. Şi aici voi da un singur argument interogatoriu: Dacă noi nu ne putem schimba, atunci când circumstanţele o cer, cum putem să credem sau să cerem de la cei din jur să o facă în primul rând?

Este necesar să învăţăm să devenim stăpâni pe soarta naţiunii noastre, cea românească, nu prizonieri ai sufletelor proprii.

Nu e util să ne irosim timpul cu conflicte marcate de orgolii şi răzbunări inutile. E timpul să devenim o unitate. Unitate care să genereze o naţiune nouă, una modernă. Trebuie să privim în viitor acum. Ȋn caz contrar, tind să cred, aşa cum a spus-o cândva un prieten de-al meu, că „vom deveni o generaţie de sacrificiu”.

„Şi până la urmă nu avem nimic de împărţit.

Dar avem de luptat ȊMPREUNĂ.”

Alexandru Ciobanu

6 martie, 2010

Klausenburg-ul (Cluj Napoca) este un oras multicultural, aflat în inima Ardealului, cu o bogată tradiţie istorică. Ȋnsă, principalele atu-uri ale acestuia sunt un aspect arhitectural neobişnuit, inspirat din stilurile bizantin şi austro-ungar. Pe de altă parte, Cluj Napoca este cel mai dens oraş din România în ceea ce priveşte numărul studenţilor raportat la populaţia acestuia. Şi pentru că mi-am petrecut studenţia acolo şi am desfăşurat o gamă spectrală largă de activităţi, pot să vă asigur că Klausenburg-ul este „cel mai inspirat oraş studenţesc”. Astfel, toate astea „te îndrumă” să vizitezi Clujul în orice perioadă a anului.

Dar să revenim la ideea pe care mi-am propus să o abordez. Ce se întâmplă între 25 – 28 martie, 2010? Păi, vor fi o serie de activităţi desfăşurate şi anume: dezbateri sugestive pe teme – Scoaterea sârmei ghimpate de pe Prut, Mass-Media: a 4-a putere şi al 6-lea simţ; Jocuri intelectuale – CUC ? cu participarea directă a studenţilor, lansare de carte – „ o sută de zile” de Stela Popa, proiecţii de film şi concerte atât cu tentă folclorică („De neam şi dor”) cât şi cea de rock (inspirat de pe meleagurile basarabene ) – formaţiile ALTERNOSFERA şi TODO.

Ȋnsă, evenimentul care va culmina week end-ul va fi întâlnirea Ministrului Tineretului şi Sportului, d-l Ion Cebanu, şi Primarul municipiului Cluj Napoca, d-l Sorin Apostu. Toţi studenţii basarabeni şi nu numai sunt invitaţi să asiste la o dezbatere deschisă.

Şi acest „amalgam” de acţiuni se vor desfăşura sub egida FESTIVALULUI „BASARABIA”, ediţia a VII-a. Organizatorii principali ai acestuia şi fondatorii proiectului sunt G.I.B. Cluj (Grupul de Iniţiativă Basarabeană), cel mai progresiv ONG de studenţi basarabeni din România la momentul respectiv. Este meritul lor pentru că au ajuns la acest nivel. Şi afirmaţia mea se bazează pe însăşi portofoliului de acţiuni pe care îl are această echipă în palmares.

Deci, merită să fii prezent la Cluj între 25-28 martie…